Intră acum pe Open Budget

Despre Proiect

În ianuarie 2013, primul ministru al României a ţinut sa prezinte in cadrul discursului de ‚starea naţiunii’ câteva cifre cheie despre stadiul economiei statului român. Deşi iniţiativa sa este lăudabilă, pentru verificarea datelor prezentate, publicul român trebuia fie să aibă încredere în el, fie să întreprindă o adevărată muncă de investigație, întrucât acele date publice, care ar fi trebuit să fie transparente şi uşor verificabile, erau exact contrariul.

Deşi există legi şi chiar prevederi constituţionale care garantează transparenţa funcţionării instituțiilor publice, aceste garanţii sunt doar declarative şi neaplicate in practica – fapt cu atât mai grav cu cât resursele prin care se susţine statul provin din taxele si impozitele luate de la noi toţi.

În acest context SoLib a lansat Open Budget – o platformă care îşi doreşte să schimbe aceasta stare de fapt şi să reprezinte un pas înspre mai multă transparenţă şi o mai buna înţelegere a felului în care funcţionează statul român. Open Budget este o platformă care îţi permite să vizualizezi bugetul statului român şi să modifici felul in care sunt alocate fondurile publice.
Echipa

Frequently Asked Questions

Ce urmăreşte Open Budget?

În primul rând, ne dorim ca oricine să poată vedea într-un mod inteligibil şi transparent cum este organizat bugetul statului român atât din punctul de vedere al banilor pe care îi ia din economie cât şi din punctul de vedere al alocării pe care o face. Unde se duc cei mai mulţi bani? Cine îi cheltuieşte? De unde provin? Toate astea sunt întrebări la care se poate răspunde uşor şi rapid prin Open Budget.

Mai mult decât atât, dacă v-aţi dorit vreodată să vedeţi cum ar fi să faceţi propriul buget sau v-aţi săturat de promisiunile politicienilor de scădere a impozitelor care nu sunt acompaniate de o scădere a cheltuielilor, acum puteţi să testaţi care este impactul strict din punct de vedere bugetar al diverselor politici publice. Sunteţi în postura de prim ministru care poate să mărească sau să diminueze povara fiscală şi/sau să schimbe modul cum direcţionează sumele pe care le primeşte după trei clasificări: după organul la care sunt destinate, după domeniul înspre care se cheltuieşte şi după natura fondurilor cheltuite.

În ultimul rând, Open Budget urmăreşte să arate compromis-ul (trade off) şi alegerile pe care trebuie să-l facă orice planificator atunci când alocă resurse finite către nevoie potenţial infinite. Astfel orice creştere a cheltuielilor trebuie însoţită de o creştere a veniturilor, o scăderea a altor cheltuieli sau, în ultimul rând, o creştere a deficitului. Orice mărire de taxe îngreunează povara fiscală suportată de populaţie, o sărăceşte şi îi schimbă acesteia structura de stimulente. În Open Budget, povara fiscală asupra populaţiei este exprimată ca fiind povara asupra cetăţeanului român tip care munceşte şi primeşte un salariu. Din munca lui se plătesc o serie de contribuţii, taxe şi impozite. În final şi taxele pe care le plătesc firmele se reflectă în preţ şi ajung tot în sarcina populaţiei.

Ce date conţine Open Budget?

Open Budget conţine şase bugete centrale ale statului, anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul fondurilor externe nerambursabile şi bugetul activitătilor finanţate din venituri proprii.

De ce nu doar Bugetul de Stat?

Deşi cel mai mare buget al statului român este bugetul de stat, banii pe care îi cheltuiește efectiv statul român sunt mult mai mulţi decât apar acolo. Pentru a oferi o imagine cât mai completă asupra banilor pe care îi cheltuieşte statul, am ales să includem pe lângă bugetul de stat şi alte bugete de care am putut face rost.

De unde provin datele?

Datele provin din actele normative votate de către Parlamentul României şi din proiecte de acte normative emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Care este punctul de pornire al calculelor?

Veniturile previzionate de Ministerul Finanţelor sunt punctul de plecare al estimării veniturilor. Dacă nu schimbăm nivelul de impozitare putem vedea exact alocarea previzionată de Ministerul Finanţelor.

Există vreo diferenţă între impozite, taxe şi contribuţii?

Din punct de vedere contabil/juridic diferenţa între taxe, impozite şi contribuţii este că:

  • Impozitele presupun prelevarea obligatorie de către stat a unei părţi din venituri sau avere, în vederea acoperirii cheltuielilor bugetare. Ele nu implică o contraprestaţie a statului, deşi statul ne promite diferite servicii contra lor (educaţie, sănătate, drumuri, autostrăzi, etc.).
  • Taxele reprezintă plăţi efectuate de către contribuabili cu ocazia şi în legătură cu prestarea unui serviciu public. Ele nu reprezintă contravaloarea serviciilor publice, deoarece între valoarea economică a serviciului prestat de o instituţie publică şi contravaloarea taxei plătite de contribuabilul beneficiar nu există echivalenţă.
  • Contribuţiile sociale reprezintă sume pe care persoanele fizice care încasează anumite tipuri de venituri şi persoanele juridice care angajează personal trebuie să le verse. Contribuţiile se calculează ca procent din veniturile încasate de o persoană fizică / salariile plătite de o persoană juridică. Ele funcţionează pe principiul poliţelor de asigurare. Diferenţa majoră e că ele sunt asigurări obligatorii şi că şi asiguratorul e statul.

Din punct de vedere economic însă, denumirea fiscală a unei sume contează mai puţin. Ce contează este natura ei. Astfel, dacă statul taxează munca, taxează consumul, sau taxează chiar deţinerea unui televizor, economic ce reţinem este că avem o sumă obligatorie de plătit la stat ca urmare a unei acţiuni. Fie că le numim „taxe”, „impozite” sau „contribuţii” natura acestor sume este că sunt prelevate în mod obligatoriu de către stat şi în absenţa plăţii va fi utilizată forţa coercitivă a statului pentru acoperirea creanţei plus penalităţi, putând fi angajată răspunderea penală a celui care nu le-a plătit. Dacă denumirea sumei numită „impozit pe venit” s-ar schimba în „contribuţie pe venit” sau „taxă pe venit”, în economie nu s-ar schimba nimic. Astfel considerăm că diferenţele între impozite, taxe şi contribuţii sunt de natură tehnică, iar din punct de vedere economic toate pot fi asimilate impozitelor. Impozite pe care le definim ca fiind orice sumă de bani pe care cineva o produce într-un mod legitim dar pe a cărei destinaţie nu o poate alege.

Ce presupuneri facem pentru a determina povara fiscală?

În Open Budget, povara fiscală este cea care se aplică unui român tip care nu are alt venit decât cel din salariu. Presupunerile sunt că acest român salariat:

  • nu are persoane în întreţinere
  • îşi desfășoară activitatea în condiţii normale de muncă
  • firma la care lucrează are suficienţi salariaţi plătiţi cu mai puţin de 5 ori salariu brut luat în calcul la fundamentare bugetului asigurărilor sociale, astfel încât orice mărire a salariului său să se traducă într-o mărire a contribuţiilor în sarcina angajatorului corespunzătoare salariului său
  • îşi cheltuieşte în integralitate venitul pe bunuri şi servicii de la firme plătitoare de TVA (20%) şi care sunt supuse impozitului pe profit
  • nu cumpără produse care conţin accize cum ar fi băuturi alcoolice, motorină, benzină sau ţigări, unde pe lângă TVA se mai plătesc şi accize. De exemplu, 29,56% din preţul unui litru de benzină reprezintă acciza pe care o ia statul. Pe lângă aceasta, în preţul litrului de benzină sunt integrate şi alte impozite (taxa pe valoare adăugată, impozitul pe profit, etc.) care fac partea pe care o colectează statul să fie peste 50%. Accizele însă sunt greu de atribuit în bugetul unui român tip deoarece variază puternic în funcţie de coşul său de consum
  • coeficientul de împărţire între consumator şi producător al taxelor conţinute în produsele pe care le cumpără este de 50%

Ce presupuneri facem pentru a estima veniturile statului în funcţie de fiecare grad de impozitare?

Toate veniturile din bugetele statului sunt previziuni asupra viitorului. Aceste previziuni se bazează pe multiple ipoteze privind viitorul. În Open Budget, plecăm de la presupunerile pe care le fac cei de la Ministerul de Finanţe. Astfel punctul de pornire al calculelor este nivelul de impozitare care se va aplica în 2014 şi previziunile de venituri care apar în bugetele centrale, după care utilizăm o curbă Laffer pentru a estima impactul oricărei modificări fiscale.

Ce este o curbă Laffer?

Curba Laffer este reprezentarea grafică a sumei pe care statul o poate colecta de la populaţie la un moment dat în funcţie de nivelul de impozitare. Conform curbei Laffer, nivelul încasărilor fiscale ale statului cresc odată cu gradul de impozitare până la (cel puţin) un punct după care începe să descrească.

Ipotezele pe care se bazează modelizarea sub forma de curbă Laffer sunt:

  • la nivel de impozitare 0%, statul nu încasează nici un venit fiscal
  • la nivel de impozitare 100%, de asemenea statul nu încasează nici un venit fiscal deoarece nu are nimeni interes să muncească atunci când nu îi rămâne nimic din munca lui
  • există cel puţin un nivel de impozitare la care încasările statului sunt pozitive

Din aceste ipoteze (dacă le considerăm corecte) deducem în mod logic că între impozitare de 0% şi 100%, există cel puţin un nivel de impozitare care maximizează încasările statului.

Curba Laffer depinde de foarte mulţi factori care sunt în permanentă schimbare, prin urmare nu putem ştii niciodată care este exact curba Laffer aplicabilă României. Putem doar ştii că există una care se încadrează între nişte parametrii.

Open Budget foloseşte o curbă Laffer cu un singur maxim. Deşi credem că în cazul României, nivelul maxim al curbei Laffer a fost depăşit şi dacă ar scădea impozitele ar creşte încasările statului, am ales să plasăm nivelul de impozitare care maximizează veniturile statului la un nivel de impozitare superior nivelului actual pentru a permite utilizatorilor care doresc să mărească povara fiscală să mărească şi veniturile odată cu ea. Veniturile însă se vor mări până la un punct când vor începe să descrească conform curbei Laffer.
Pentru o prezentare mai bună a curbei Laffer vă recomandăm următorul clip: http://www.youtube.com/watch?v=FqLjyA0hL1s

De ce, la nivel egal, unele impozite nu reprezintă acelaşi venit la bugetul de stat?

Sunt mai multe motive pentru care două impozite egale nu se traduc neapărat prin acelaşi venit prevăzut la stat. Baza de impozitare poate să difere, la fel cum poate să difere momentul în care este aplicat impozitul. Unele impozite pot să fie aplicate mai multor categorii de venituri pe când altele la mai puţine categorii. Toate acestea se traduc în încasări diferite de la acelaşi impozit.

De ce scad veniturile statului dacă creştem prea mult impozitele?

Orice impozitare a unei activităţi are consecinţa de a o descuraja. O creştere foarte mare de impozite înseamnă un cuantum ridicat de resurse atrase de la contribuabili, care vor trebui să îşi ajusteze activitatea în funcţie de noile resurse disponibile. La nivel de individ, acest lucru poate însemna o reducere drastică a consumului, care va fi reflectat de pildă în încasările din TVA. În cazul companiilor, poate implica scăderi de salarii, disponibilizări şi restrângerea activităţii.

Relaţia precisă dintre nivelul impozitelor şi încasările statului este dată de curba Laffer. Informaţii despre aceasta puteţi găsi la întrebarea „Ce este o curbă Laffer?”.

De ce variază alte venituri ale statului dacă modificăm un singur impozit?

Toate încasările din impozite depind de starea generală din economie. Orice modificare de impozit/taxă/contribuţie creează o reacţie în lanţ în economie. Aceasta nu va afecta niciodată o singură categorie de încasări. Creşterea unui impozit poate să sporească încasările din acesta, dar descurajează activitatea economică în ansamblu ei şi scade suma colectată din alte impozite. Acelaşi raţionament se aplică şi situaţiei inverse. Scăderea unui impozit poate să scadă încasările din acesta, dar încurajează activitatea economică în ansamblu ei şi creşte suma colectată din alte impozite. Momentul când creşterea impozitării reduce veniturile statului este dat de curba Laffer.

De exemplu, o creştere a impozitului pe venit, va descuraja munca, ceea ce va scădea veniturile din contribuţii şi va lăsa la dispoziţia contribuabililor mai puţine resurse alocate consumului, lucru care se va reflecta în încasări mai mici de TVA.

De ce includem contribuţiile angajatorului în suma pe care o ia statul salariatului?

Includem contribuţiile angajatorului în suma pe care o ia statul salariatului deoarece salariul complet este valoarea totală a muncii salariatului din care se plătesc toate dările la stat. Atunci când un angajator plăteşte 3,000 pentru prezenţa unui salariat în firmă, acestuia îi este indiferent dacă 2,000 se duc la angajat şi 1,000 se duc la stat sau dacă 1,000 se duc la angajat şi 2,000 se duc la stat. Pentru angajator ce contează sunt costurile totale ale prezenţei salariatului în firmă. Astfel pentru el nu este relevant salariul brut sau salariul net, ci acel salariu care încorporează toate contribuţiile şi impozitele pe care el trebuie să le plătească la stat, respectiv atât cele puse în mod contabil în sarcina angajatorului, cât şi cele puse în mod contabil în sarcina angajatului.

Suma a tot ce plăteşte firma ca urmare a prezenţei unui salariat în firma este ceea ce denumim salariul complet. Acest salariu complet este cel pe care angajatorul şi-l asumă atunci când face angajările, prin urmare un nivel mai scăzut al contribuţiilor, indiferent dacă sunt din categoria „ale angajaţilor” sau „ale angajatorilor”, înseamnă un salariu net mai ridicat pentru angajaţi.

Teoretic, statul ar putea face fiscalitatea astfel încât salariatul să nu plătească în sarcina lui nici un impozit. Aceiaşi bani care acum sunt în sarcina angajatului, ar putea să îi transfere în sarcina angajatorului. Astfel statul ar colecta exact aceiaşi bani, angajatorul ar plăti aceiaşi bani la stat şi salariatul ar primi acelaşi salariu net. Tot ce s-ar schimba sunt clasificările contabile nicidecum realitatea economică.

Ce este salariul complet?

Salariul complet este acel salariu care ia în considerare atât contribuţiile pe care le plăteşte angajatul, cât şi cele plătite de angajator.

Cum calculăm suma pe care un salariat o plăteşte aferentă taxei pe valoarea adăugată din produsele pe care le cumpără?

Atribuirea sumelor pe care le plăteşte un salariat este făcută având la bază câteva presupuneri privind felul cum se desfăşoară munca acestuia şi felul cum acesta îşi utilizează produsul muncii. În cazul nostru, presupunem că salariatul îşi utilizează în integralitate venitul. Lucru care este în general adevărat la persoanele cu venituri mai mici care tind să îl cheltuiască în integralitate.

Taxa pe valoare adăugată taxează toată valoarea adăugată. Chiar dacă un producător a integrat mai multe produse intermediare în produsul final, consumatorul final va plăti o taxă pe valoare adăugată asupra întregii valorii adăugate de la primul stadiu de producţie şi până a ajuns produsul la el. La nivelul fiecărui producător taxa pe valoare adăugată se „colectează” cu 20% la fiecare vânzare, şi se „deduce” cu 20% din fiecare cheltuială deductibilă care la rândul ei conţine TVA care va fi plătit ca şi TVA colectat de către firma furnizoare şi aşa mai departe în tot lanţul de producţie. Pentru orice producător, suma datorată ca şi taxă pe valoarea adăugată revine astfel exact la diferenţa între venituri şi cheltuieli purtătoare de TVA înmulţită cu ~16,67% (20/120). Iar pentru consumatorul final valoarea TVA-ului total care se află în produsul achiziţionat este de ~16,67% din valoarea întregului produs.

Pe lângă acestea, considerăm că deşi, contabil, din banii consumatorului se plăteşte în întregime taxa pe valoare adăugată, nu putem spune că acesta este în întregime în sarcina lui sau a producătorului. Depinzând de industrie, piaţă şi o grămadă de factori pe care nu putem să-i cuantificăm pentru că ţin de prea multe variabile, povara fiscală se împarte între consumator şi producător. Nu putem ştii cât din povară este în sarcina consumatorului. Este cu siguranţă un procent cuprins între 0 şi 1, restul fiind în sarcina producătorului. Nu credem că acest coeficient poate fi calculat în nici un fel cât de cât riguros, prin urmare, pentru a estima impactul asupra consumatorului vom presupune o împărţire egală a taxei pe valoare adăugată între el şi producător. Prin urmare coeficientul pe care îl utilizăm este 50%.

De ce calculăm impactul la impozitului pe profit asupra salariatului mediu şi cum îl măsurăm?

Toate impozitele plătite într-o economie sunt în final plătite de cei care creează valoare. Exact ca şi în cazul TVA, impozitul pe profit este suportat parţial de către consumator şi parţial de către producător. Impactul acestuia poate fi estimat făcând aceeaşi presupunere ca şi în cazul taxei pe valoare adăugată, anume că salariatul îşi cheltuieşte în integralitate venitul. Se pune însă întrebarea cum să fie estimat impactul impozitului pe profit asupra unui salariat?

Acelaşi raţionament care se aplică în cazul taxei pe valoare adăugată se aplică şi în cazul impozitului pe profit. Acesta însă are două diferenţe care ne interesează la măsurarea impactului său asupra consumatorului final. Anume faptul că impozitul pe profit este calculat pe sume nete de TVA, deci se aplică după acesta. Şi faptul că nu toate cheltuielile deductibile la calculul impozitului pe profit conţin la rândul lor un impozit pe profit care să fie plătit mai departe. Cele mai importante cheltuieli care nu conţin impozit pe profit dar care sunt deduse ca şi cheltuieli deductibile sunt cheltuielile salariale. Salariile, deşi sunt deductibile pentru calculul profitului, nu sunt taxate mai departe cu impozit pe profit, ci cu impozit pe venit şi contribuţii. Estimăm ponderea cheltuielilor salariale în producţie prin ponderea compensaţiei salariaţilor în produsul intern brut. Conform datelor Eurostat, în 2013 compensaţia salariaţilor a reprezentat 31,7% din PIB, iar în 2014, previziunea este că va reprezenta 32,5%. Coeficientul pe care l-am ales pentru a include efectul descris este deci de 32,5%.

Pe lângă acestea, considerăm că deşi, contabil, din banii consumatorului se plăteşte în întregime impozitul pe profit, nu putem spune că acesta este în întregime în sarcina lui sau a producătorului. Depinzând de industrie, piaţă şi o grămadă de factori pe care nu putem să-i cuantificăm pentru că ţin de prea multe variabile, povara fiscală se împarte între consumator şi producător. Nu putem ştii cât din povară este în sarcina consumatorului. Este cu siguranţă un procent cuprins între 0 şi 1, restul fiind în sarcina producătorului. Nu credem că acest coeficient poate fi calculat în nici un fel cât de cât riguros, prin urmare, pentru a estima impactul asupra consumatorului vom presupune o împărţire egală a impozitului între el şi producător. Prin urmare coeficientul pe care îl utilizăm este 50%.

De ce nu se reconciliază unele sume din bugetul de finanţe cu cele de pe platformă?

Primul motiv este că bugetul statului român este reprezentat de multiple bugete în general cu subvenţii încrucişate între ele. Pentru consolidarea bugetelor a fost nevoie decontarea subvenţiilor încrucişate care există între ele pentru a evita numărarea de multiple ori al aceloraşi sume. De pildă bugetul de stat subvenţionează şi alte bugete ale statului, banii cheltuiţii apar astfel de două ori, o dată ca cheltuieli ale bugetului de stat şi încă o dată ca cheltuieli ale bugetului subvenţionat, când de fapt este vorba de aceiaşi bani.

Al doilea motiv pentru care sumele ar putea să nu coincidă este pentru că bugetele statului român au recurs la conceptul veniturilor negative, care nu sunt altceva decât cheltuieli trecute la rubrica de venituri. Astfel sumele transferate administraţiei publice locale nu sunt vizibile ca şi cheltuieli, ci ca venituri negative. Pentru a reflecta însă o imagine fidelă a realităţii, spre deosebire de bugetele statului, vom considera toate veniturile negative ca fiind cheltuieli.

De ce nu se reconciliază deficitul bugetar cu deficitul bugetar care apare în bugetul de stat?

În Open Budget nu apare numai bugetul de stat. Astfel deficitul bugetului statului ţine cont şi de deficitul bugetului de stat dar şi de deficitul sau excedentul celorlalte bugete consolidate.

De ce sunt unele valori în roşu sau de ce devin ele roşii?

Valorile care sunt deja în roşu, sunt valori care nu pot fi modificate iar valorile care devin roşii sunt valori care nu pot fi scăzute peste un anumit nivel. Acestea sunt:

  • în cadrul veniturilor statului, veniturile din accize şi veniturile nefiscale, deoarece nu există o legătură directă între nivelul de impozitare şi veniturile nefiscale ale statului
  • în cadrul cheltuielilor statului, cheltuielile incompresibile sunt pensiile (conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 57/2006), cheltuielile legate de datoria publică (conform dreptului internaţional) şi contribuţia obligatorie la bugetul Uniunii Europene (conform dreptului comunitar)
  • în cadrul cotelor de impozit, taxa pe valoare adăugată nu poate fi scăzută sub valoarea minimă impusă de Uniunea Europeană, adică sub 15%, la care uniunea permite în mod excepţional două tranşe de reduceri la câteva categorii de produse alese (conform directivei 2006/112/EC modificată de directiva 2010/88/EU)
  • tot în cadrul cotelor de impozit, impozitul pe venit împreună cu suma contribuţiilor în sarcina angajatului sunt limitate în total la 100% din salariul său brut.

Echipa

Claudiu-Nasui

Claudiu Năsui, CFA

Project Manager

Serban Sorin Leafa

Şerban Sorin Leafă

Designer & UX Expert

Gabriel Munteanu

Gabriel Munteanu

Lead Programmer

Nicolae Cazacu

Nicolae Cazacu

Creative Assistant & DB Specialist

Mircea Burdusa

Mircea Burduşa

Web Developer

Andreea Curelea

Andreea Curelea

PR Manager

Le mulţumim pentru ajutorul acordat in acest proiect lui Victor Drâmbă, Valentin Nadolu, Dragoş Manac, Monica Şomăndroiu, Monica Beliţoiu, Elena Teşcanu, Niura Moisei, Alin Gavrilescu şi Tudor Iliescu. De asemenea le mulţumim în mod special lui Vlad Mavrodin, Eduard Dobre, Florin Buga, Mihaela Buga, Ioana Benea, David Moscovici, Şerban Pitic, Mihai Bădiţă şi Dan Maşca pentru susţinerea pe care ne-au acordat-o.

Nu in ultimul rând, ţinem să le mulţumim călduros Centrului de Economie Politică şi Afaceri Murray Rothbard, Institutul Mises România, Centrului pentru Economie şi Libertate (ECOL)Centrului pentru Analiză şi Dezvoltare Instituţională (CADI)Institutului Friedrich von Hayek şi Centrului Independent pentru Studii în Economie şi Drept (CISED) pentru susţinerea acordată acestui proiect si pentru munca lor continuă şi dezinteresată pentru susţinerea libertăţii.

Susține

Open Budget nu este finanțat de stat, UE, alte state sau organizații internaționale și, mai ales, nu are legături politice. Open Budget este finanțat exclusiv de membrii și susținătorii săi, prin donații voluntare.

Banii puțini, însă, nu sunt un obstacol de nedepășit deoarece credem că nu e nevoie de mega-contracte bănoase pentru a fi transparenți în epoca internetului. Cu toate acestea, fiecare leu contează. Așa că, dacă vă place ceea ce facem și doriți să ne susțineți, o puteți face. Dacă nu ați redirecționat încă 2% din impozitul pe venit către un ONG, am fi onorați să fim alegerea dumneavoastră. Puteți, de asemenea, să ne susțineți printr-o donație prin PayPal, Bitcoin sau direct în contul nostru bancar.

Prin card/PayPal

Prin 2%

Prin bancă

Cont RON: RO84 BTRL RONC RT02 5888 6101
Cont EUR: RO34 BTRL EURC RT02 5888 6101

Prin Bitcoin

bitcoindonate
Bitcoin address: 1NEpAqKjrY1YYVa2LTVZwJ321skkdT8kVi

Contact

Trimite-ne un mesaj

Fields marked with an * are required

Informaţii de contact

Email:
[email protected]